PigBrother

Trebuie sa recunosc ca vechiul Dirt a fost unul din jocurile cu care mi-am pierdut cel mai mult timpul in ultimii ani, deci Dirt 2 a fost un punct de interes de la sine inteles. A meritat asteptarea? Chiar daca nu o regret, m-as fi asteptat la mai mult.

Incepand de la zero, Dirt 2 pune jucatorul in pielea unui pilot de raliu care va calatori de-a lungul si latul Pamantului catre cele noua locuri pentru desfasurarea curselor, Anglia, Croatia, Maroc, Malaezia, China, Japonia si Statele Unite, cel din urma oferind Los Angeles, California si Utah. Fiecare dintre aceste locuri ofera un manunchi de curse cu specific local, acestea fiind grupate in functie de dificultate (Rookie, Pro si All star) si urmand sa fie deblocate odata cu evolutia jucatorului, care primeste puncte de experienta si bani pentru fiecare victorie. Acestor curse li se adauga trei competitii X Games, care constau in pachete de cate 3 curse eliminatorii, si alte 6 invitatii pentru evenimente speciale, fiecare cu specificul sau.

Meniul jocului a fost inlocuit de interiorul si exteriorul unei rulote, care il insoteste pe jucator in deplasarile sale. Interesanta din punct de vedere grafic, aceasta devine obositoare dupa cateva ore petrecute deoarece consuma cateva secunde bune din timpul de joc, nu poate fi sarita, arata mereu la fel si este insotita de un zgomot de fond insipid, inodor si incolor. De aici se poate naviga catre orice optiune a jocului, cea mai des vizitata fiind, bineinteles, cea de alegere a urmatoarei cursa.

In evolutia sa, jucatorul primeste bani si puncte de experienta, acestea fiind necesare pentru achizitia unor masini noi. Spre sfarsit, acestea incepe sa castige si masini ceva mai exotice, cum ar fi Ford Escort MKII sau MG Metro 6R4, care se adauga panopliei deja impresionante de vehicule: ~40. De pe lista acestora lipsesc insa unele modele europene, cum ar fi cele oferite de Peugeot, Lancia, Citroen, FIAT, Opel, sau Renault.

Modurile de joc sunt in numar de 5, acestora adaugandu-li-se si alte 3 moduri secundare grefate pe una sau mai multe tipuri de cursa. Rally si Rallycross nu mai au probabil nevoie de prezentare, oferind curse pe trasee si, respectiv, circuite. Folosind masinile mai puternice si mai aerodinamice de Hillclimb, modul Trailblazer este similar insa cu Rally. In final, Dirt 2 mai ofera trasee offroad, Raid, pe care se poate circula cu masini Raid T1 si Baja, si Landrush, un Rallycross pe un circuit integral din pamant. Acestora li se adauga modurile de joc Gatecrasher, care implica daramarea unor jaloane masive pe curse de tip Rally, Domination, care implica parcurgerea cat mai rapida si pastrarea suprematiei timpilor pe fiecare din cele 4 sectoare de drum, si Last Man Standing, in care concurentii plasati pe ultimul loc sunt eliminati pe parcursul cursei la intevale regulate de timp. Dupa cum se observa, combinatiile ofera o cariera interesanta care nu vor plictisi prea repede utilizatorul.

Deoarece producatorii au dorit sa atraga un numar cat mai mare de jucatori, se observa lipsa unor elemente sau ciopartirea altora. Astfel, lungimea curselor Rally ajunge arareori la 7km, iar masinile accidentate se repara in mod misterios dupa fiecare cursa, necerand vreun efort financiar sau vreo alegere dificila, in functie de timpul disponibil, pentru reparatii. De parca nu ar fi fost simplificat destul, Dirt 2 foloseste modul de replay introdus in GRID, care permite corectarea greselilor prin derularea inapoi, este drept, de-a lungul unui interval scurt de timp, a actiunii.

Un alt aspect neplacut al design-ului este lipsa cu desavarsire a fenomenelor meteorologice. In universul Dirt 2 este mereu soare, cei care doreau sa vada ploaie, ceata sau zapada urmand sa fie dezamagiti. Aceasta lacuna majora este inexplicabila, producatorii putand imbunatati radical atmosfera jocului, varietatea peisajelor si, eventual, creste si gradul de dificultate prin modificarea fizicii in functie de starea drumului. O oportunitate pierduta, la fel de pierduta precum si cea de alegere a componentelor pentru upgrade-ul masinii. Aceasta a fost inlocuita de copilarii, precum alegerea vopselei si reclamelor de pe caroserie, tonalitatea claxonului si… decoratiuni pentru bord. Setup-ul masinii a ramas, insa optiunile sunt foarte saracacioase, jocul alegand singur, in caz ca nu aveti chef sa va bateti capul, combinatia optima.

Ce va plictisi cu adevarat va fi ambalajul kitchos in care un joc bun precum Dirt 2 a fost ambalat. In afara inutilului meniu 3D, acesta va fi asaltat de cele mai enervante voci auzite vreodata intr-un joc auto, o muzica de fundal care combina insistent pop-rock cu nu-metal si garage rock, mici elemente menite sa “imbogateasca” experienta de joc, cum ar fi prieteniile cu concurentii, care nu aduc nimic util in gameplay, si o tona de palavrageala inutila. Din fericire, acest circ pentru cei mici se termina in momentul in care apesi “Race”.

Pages: 1 2 3